biletsubstantiv
bi-let
Definiții
substantiv neutru
1Hârtie sau carton care dă dreptul de a intra undeva sau de a călători cu un mijloc de transport.
„Am cumpărat un bilet la film pentru seara asta."
substantiv neutru
2Hârtie pe care se scrie un mesaj scurt, o comunicare.
„I-am lăsat un bilet mamei pe masă."
substantiv neutru
3Hârtie cu valoare financiară, cum ar fi biletul de bancă sau biletul la ordin.
„Plătește cu un bilet de 100 de lei."
Gramatică
Se declină: bilet, biletul, bilete, biletele. Pluralul este regulat.
Sinonime
talertichetbiletelînsemnare
Expresii și locuțiuni
bilet de voie — Permisiune scrisă de a lipsi de la școală sau de la serviciu.
bilet de ordine — Document financiar prin care o persoană ordonă plata unei sume.
Etimologie
Din franceză billet, care provine din latină bulla (sferă, sigiliu).
Se scrie corect: Se scrie cu litera 'i' după 'b', nu 'bilet' cu 'e' dublu. Atenție la plural: 'bilete', nu 'bileti'.