boierisubstantiv
bo-ie-ri
Definiții
substantiv masculin
1Membru al clasei sociale privilegiate din țările românești înainte de modernizare, care deținea pământuri și avea drepturi feudale.
„În trecut, boierii trăiau în conace mari și aveau mulți țărani care lucrau pământul lor."
substantiv masculin
2Persoană influentă și bogată, cu rang înalt în societate (în sens figurat).
„La petrecere, toți îl tratau ca pe un boier, deși nu avea titluri nobiliare."
Gramatică
Forma de singular este 'boier'. Se declină regulat: boier, boierul, boieri, boierii.
Antonime
țăraniobagclăcașom de rând
Expresii și locuțiuni
a trăi ca un boier — a trăi în belșug, fără griji, cu lux
boierul cel mare — persoană cu influență și putere mare în societate
Etimologie
Din slavă veche 'boljarin' (боярин), prin intermediul grecescului 'boiáris'.
Se scrie corect: Se scrie 'boieri' cu 'ie' după 'o', nu 'boari' sau 'boeri'. Atenție la forma articulată: 'boierii' (cu doi 'i').