boicotsubstantiv
bo-i-cot
Definiții
substantiv neutru
1Acțiunea de a refuza în mod organizat să cumperi produse, să folosești servicii sau să participi la anumite activități, ca formă de protest sau de presiune.
„Elevii au organizat un boicot al cantinei școlare pentru a protesta împotriva mâncării proaste."
substantiv neutru
2Întreruperea deliberată a relațiilor comerciale, politice sau sociale cu o persoană, o firmă sau o țară, pentru a obține anumite drepturi sau a sancționa anumite comportamente.
„Boicotul produselor unei companii a dus la scăderea vânzărilor acesteia."
Gramatică
Cuvântul este de origine engleză, dar este folosit frecvent în limba română. Se scrie cu 'oi' la început, nu 'boicot' cu 'ai'.
Sinonime
blocajrefuzsancțiuneembargo
Antonime
sprijinsusținerecolaborare
Expresii și locuțiuni
a face boicot — a refuza să cumperi sau să participi la ceva ca protest
a ridica boicotul — a înceta acțiunea de boicot
Etimologie
Din franceză boycott, după numele căpitanului Charles Boycott, un administrator englez din Irlanda, care a fost izolat de comunitate în 1880.
Se scrie corect: Se scrie corect 'boicot', nu 'boicot' sau 'boicot'. Atenție la diftongul 'oi'.