boacăn - definiție, sinonime, exemple

DEX › boacăn

boacănsubstantiv

bo-a-căn

Definiții

substantiv masculin

1Copil neastâmpărat, obraznic, care face pozne sau năzbâtii.

„Ce boacăn mai e și nepotul meu, a ascuns cheile de la mașină!"

substantiv masculin

2Persoană care face glume sau farse, uneori enervante.

„La petrecere, un boacăn a pus sare în zahăr."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

boacăni

Articulat

boacănul

Formează pluralul cu desinența -i; se folosește mai ales în registrul familiar.

năzdrăvan poznaș ștrengartâlhar (în sens glumeț)

cuminteascultător serios

a face boacăne — a face pozne, năzbâtii, greșeli din neastâmpăr

Probabil de origine expresivă, legat de cuvântul 'boacă' (pată, greșeală), cu sensul de cel care face boacăne.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c', nu 'boacan' sau 'boacîn'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.