blănui - definiție, sinonime, exemple

DEX › blănui

blănuiverb

blă-nu-i

Definiții

verb tranzitiv

1A acoperi sau a căptuși ceva cu blană (piele de animal cu păr).

„Croitorul a blănuit interiorul hainei cu blană de vulpe."

verb tranzitiv

2A bate pe cineva, a-i trage o bătaie (sens figurat, familiar).

„L-a blănuit pe hoț până a cerut iertare."

Verb de conjugarea a IV-a, tipul a blănui. Participiul: blănuit. Gerunziu: blănuind.

desblănuidezgoli

a o blănui — a o păți, a fi păcălit sau pedepsit

Din blană + sufixul -ui.

Se scrie corect: Se scrie cu ă, nu cu â: blănui, nu blânui. Atenție la diacritice: blănui (cu ă).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.