bizuiverb
bi-zu-i
Definiții
verb reflexiv
1a se încrede, a se baza pe cineva sau pe ceva
„Mă bizui pe ajutorul tău la examen."
verb tranzitiv
2a sprijini, a susține (învechit)
„El își bizuia familia prin munca sa."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu mă bizui, tu te bizui, el se bizuie; participiul: bizuit. Se folosește frecvent reflexiv cu prepoziția 'pe'.
Sinonime
se bazase încredese sprijiniconta
Antonime
se îndoinu se încrede
Expresii și locuțiuni
a se bizui pe cineva — a avea încredere în cineva, a se baza pe sprijinul cuiva
Etimologie
Din slavă veche 'bizovati' (a se încrede), probabil prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': 'bizui', nu 'bisui'. Atenție la diacritice: 'bizui' (fără accent pe 'i').