biruință - definiție, sinonime, exemple

DEX › biruință

biruințăsubstantiv

bi-ru-in-ță

Definiții

substantiv feminin

1Faptul de a birui; victorie, izbândă, succes obținut într-o luptă, într-o competiție sau într-o acțiune.

„Echipa noastră a obținut o biruință strălucită în finală."

substantiv feminin

2În sens figurat, depășirea cu succes a unor dificultăți sau obstacole.

„Biruința asupra fricii l-a făcut mai curajos."

Gen

feminin

Număr

singular

Plural

biruințe

Articulat

biruința

Substantiv feminin, se declina ca un substantiv de tipul 'ceață'. Pluralul este 'biruințe', iar articulat hotărât la singular este 'biruința'.

victorieizbândăsuccescâștigtriumf

înfrângereeșec defect

a purta biruința — a fi victorios, a câștiga

Din verbul 'a birui', de origine slavă (biriti), cu sufixul '-ință'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'b' și cu 'â' în interior: bi-ru-in-ță. Nu confunda cu 'biruință' (greșit) sau 'biruintă'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.