binoclusubstantiv
bi-no-clu
Definiții
substantiv neutru
1Instrument optic format din două lunete paralele, folosit pentru a privi obiecte îndepărtate cu ambii ochi.
„La meci, am folosit binoclul ca să văd jucătorii de aproape."
Gramatică
Se declină: binoclu, binoclul, binocluri, binoclurile. Este un substantiv neutru, cu pluralul în -uri.
Expresii și locuțiuni
a privi prin binoclu — a observa ceva de la distanță cu ajutorul unui binoclu
Etimologie
Din franceză binocle, care provine din latină bini (doi) + oculus (ochi).
Se scrie corect: Se scrie binoclu, nu binoclu sau binoclu. Atenție la grupul de litere 'cl'.