bilateraladjectiv
bi-la-te-ral
Definiții
adjectiv
1Care se referă la ambele părți, privind sau implicând două părți (de exemplu, două țări, două persoane, două organe).
„Cele două țări au semnat un acord bilateral de cooperare."
adjectiv
2Care este situat sau se întinde pe ambele laturi ale unui ax sau ale unui plan.
„Plămânii sunt organe bilaterale, fiind așezați simetric în cutia toracică."
Gramatică
Plural
bilaterali (masc.), bilaterale (neutru/fem.)
Articulat
bilateralul (masc.), bilaterală (fem.)
Adjectiv de tipul 4 terminații: bilateral, bilaterală, bilateral, bilaterali. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
acord bilateral — Înțelegere sau tratat între două părți (state, organizații) cu drepturi și obligații reciproce.
simetrie bilaterală — Proprietatea unui organism sau obiect de a fi împărțit în două jumătăți identice printr-un plan.
Etimologie
Din franceză 'bilatéral', compus din latină 'bi-' (doi) și 'latus, lateris' (latură).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'b': bilateral, nu 'belateral'. Atenție la terminația -al, nu -ar.