bilanțsubstantiv
bi-lanț
Definiții
substantiv neutru
1Situație financiară sau contabilă care prezintă activele, pasivele și capitalul propriu ale unei firme sau instituții la un moment dat.
„La sfârșitul anului, contabilul a întocmit bilanțul firmei."
substantiv neutru
2Evaluare generală, rezumat sau concluzie asupra unei activități, a unei perioade sau a unei situații.
„După proiect, am făcut un bilanț al reușitelor și al greșelilor."
Gramatică
La plural: bilanțuri, articulat: bilanțurile. Se folosește frecvent în economie și contabilitate.
Expresii și locuțiuni
a trage un bilanț — a face o evaluare finală a unei situații sau perioade
bilanț contabil — document financiar care reflectă patrimoniul unei firme
Etimologie
Din franceză bilan, germană Bilanz, italiană bilancio, probabil din latină bilanx (cu două talere).
Se scrie corect: Se scrie cu â (nu cu î) și cu ț la final: bilanț, nu bilanț sau bilant.