biciuitadjectiv
bi-ci-uit
Definiții
adjectiv
1care a fost lovit cu biciul; chinuit, asuprit
„Calul biciuit a alergat mai repede."
adjectiv
2figurat: criticat aspru sau pedepsit verbal
„Politicianul a fost biciuit de presă pentru declarațiile sale."
Gramatică
participiu trecut al verbului a biciui; se acordă în gen și număr cu substantivul determinat (biciuită, biciuiți, biciuite).
Etimologie
din verbul a biciui, derivat din substantivul bici (de origine slavă sau turcă).
Se scrie corect: Se scrie cu doi i: biciuit, nu bicuit. Atenție la forma de plural: biciuiți (cu â).