bătutadjectiv
bă-tut
Definiții
adjectiv
1Care a primit lovituri, care a fost lovit.
„Câinele bătut se ascundea sub masă."
adjectiv
2Care este obosit, epuizat (în expresii familiare).
„După atâta drum, sunt bătut."
adjectiv
3Care este bătătorit, călcat des (despre drumuri).
„Am mers pe un drum bătut de mașini."
Gramatică
Participiu trecut al verbului 'a bate'. Se folosește și ca adjectiv, acordându-se în gen și număr.
Sinonime
lovitbătătoritobositepuizat
Antonime
neatinsodihnitproaspăt
Expresii și locuțiuni
a fi bătut în cap — a fi încăpățânat, prost
drum bătut — drum des folosit, cunoscut
Etimologie
Din latină *battuere, prin intermediul slavonului sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'b', nu 'batut'.