bicisubstantiv
bici
Definiții
substantiv neutru
1Instrument alcătuit dintr-un mâner și o curea sau o sfoară, folosit pentru a lovi animalele (mai ales caii) sau pentru a produce pocnete.
„Țăranul a pocnit din bici ca să pornească caii."
substantiv neutru
2Figurat: mijloc de constrângere sau de presiune asupra cuiva.
„Amenințarea cu examenul a fost un bici asupra elevilor."
Gramatică
Pluralul este 'bice', iar articulat hotărât la singular este 'biciul'. La plural articulat: 'bicele'.
Expresii și locuțiuni
a pocni din bici — a produce un sunet puternic cu biciul, adesea pentru a atrage atenția
a umbla cu biciul — a fi sever, a disciplina cu asprime
Etimologie
Din latină *bicium, probabil de origine onomatopeică, legat de pocnetul produs.
Se scrie corect: Se scrie 'bici', nu 'biciu' sau 'biț'. Atenție la plural: 'bice', nu 'biciuri'.