benignadjectiv
be-nign
Definiții
adjectiv
1Care nu este periculos, care nu amenință sănătatea; folosit mai ales în medicină pentru tumori sau boli care nu se extind agresiv.
„Doctorul a spus că tumora este benignă și nu necesită tratament urgent."
adjectiv
2Care este blând, binevoitor, fără intenții rele.
„Are o fire benignă, mereu gata să ajute."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz. Feminin: benignă, plural feminin: benigne.
Expresii și locuțiuni
tumoră benignă — tumoră care nu este canceroasă, care nu invadează țesuturile vecine
Etimologie
Din franceză bénin, bénigne, din latină benignus (binevoitor, bun).
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'n' la final: benign, nu 'benin' sau 'benignu'.