beneficiarsubstantiv
be-ne-fi-ci-ar
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care primește un beneficiu, un folos sau un avantaj dintr-o acțiune, un contract sau o situație.
„Beneficiarul contractului de muncă primește un salariu lunar."
substantiv masculin
2Persoană în favoarea căreia se face o plată, o donație sau o moștenire.
„Fundația este beneficiara donației făcute de companie."
Gramatică
Forma feminină: beneficiară (plural: beneficiare). Se folosește frecvent în contexte administrative și juridice.
Expresii și locuțiuni
beneficiar final — Persoana care, în ultimă instanță, primește beneficiul, chiar dacă există intermediari.
Etimologie
Din franceză bénéficiaire, care provine din latină beneficiarius (cel care primește un beneficiu).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'c' și cu 'a' la final: beneficiar, nu 'beneficiar' cu 'e' sau 'beneficiar' fără 'i'.