bâzdâc - definiție, sinonime, exemple

DEX › bâzdâc

bâzdâcsubstantiv

bâz-dâc

Definiții

substantiv neutru

1Cuvânt folosit în limbajul familiar pentru a desemna un obiect mic, de valoare redusă, sau o nimica toată; adesea folosit cu sens depreciativ.

„Nu-mi mai umple geanta cu tot felul de bâzdâce inutile."

substantiv neutru

2În argou, poate desemna o persoană mică sau neînsemnată, de obicei cu conotație ironică.

„Ce bâzdâc e ăla de la colț, parcă e un pitic."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

bâzdâce

Articulat

bâzdâcul

Forma de plural este bâzdâce, iar articulat hotărât singular este bâzdâcul. Se folosește mai ales în registrul familiar.

nimic fleacmărunțișobiect mic

comoară averelucru important

a face bâzdâc — a face zgomot sau a atrage atenția într-un mod neplăcut, de obicei pentru lucruri mărunte.

Cuvânt de origine expresivă, probabil onomatopeic, din limba română, fără etimologie clară.

Se scrie corect: Se scrie cu â după b și după d: bâzdâc. Greșeală frecventă: bâzdac sau bîzdâc.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.