averesubstantiv
a-ve-re
Definiții
substantiv feminin
1Totalitatea bunurilor materiale (bani, proprietăți, obiecte) pe care le posedă o persoană sau o familie.
„După ani de muncă, a strâns o avere considerabilă."
substantiv feminin
2Bogăție, belșug de bunuri.
„Averea nu aduce întotdeauna fericirea."
Gramatică
Se folosește și la plural cu sensul de 'bunuri, proprietăți'.
Expresii și locuțiuni
a-și face avere — a se îmbogăți, a acumula bunuri materiale.
avere de stat — bunurile care aparțin statului.
Etimologie
Din latină 'habere' (a avea), prin intermediul formei populare 'avere'.
Se scrie corect: Se scrie 'avere', cu 'v', nu 'avere' cu 'f' (greșit: 'avere' este corect, dar atenție la forma 'averea' cu articol hotărât).