băutorsubstantiv
bă-u-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care are obiceiul de a consuma băuturi alcoolice, adesea în exces.
„Băutorul de la colțul străzii cerea mereu bani pentru o bere."
adjectiv
2Care are obiceiul de a bea alcool; care bea mult.
„Un om băutor poate avea probleme de sănătate."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen și număr cu substantivul: băutor, băutoare, băutori, băutoare.
Expresii și locuțiuni
băutor înrăit — persoană care bea foarte mult și frecvent, dependentă de alcool
Etimologie
Din verbul a bea + sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu â (băutor), nu cu î (bîutor).