bețivsubstantiv
be-țiv
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care bea băuturi alcoolice în exces și în mod frecvent, devenind dependentă de alcool.
„Bețivul din colțul străzii cerea mereu bani pentru o sticlă de vin."
adjectiv
2Care este caracteristic unui bețiv; care manifestă obiceiul de a bea excesiv.
„Avea un aer bețiv și vorbea incoerent."
Gramatică
Forma feminină: bețivă (plural: bețive). Se folosește și ca adjectiv, invariabil în gen la masculin, cu forme feminine.
Expresii și locuțiuni
bețiv notoriu — Persoană cunoscută pentru consumul excesiv și frecvent de alcool.
a fi bețiv — A avea obiceiul de a se îmbăta des.
Etimologie
Din slavă (bulgară) 'bečiv' sau din turcă 'beçev', cu sensul de 'bețiv'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'e': bețiv, nu 'betiv' sau 'bețif'.