bancsubstantiv
banc
Definiții
substantiv neutru
1Scaun lung, cu sau fără spătar, pe care pot sta mai multe persoane, întâlnit în parcuri, școli sau alte locuri publice.
„Elevii stăteau pe banc în pauză și vorbeau."
substantiv neutru
2Piesă de mobilier simplă, formată dintr-o scândură așezată pe picioare, folosită pentru șezut.
„Bătrânul s-a așezat pe banca de lemn din fața casei."
Gramatică
La plural, forma este 'bănci' (cu ă), iar articulat hotărât singular este 'bancul'. Atenție la schimbarea de accent și la vocala din rădăcină.
Expresii și locuțiuni
a sta pe banca (școlii) — a fi elev, a urma cursurile școlii
banca acuzaților — locul unde stă inculpatul în sala de judecată
Etimologie
Din slavă veche 'bankъ' sau din germană 'Bank', prin intermediul altor limbi.
Se scrie corect: Se scrie 'banc', nu 'banc' cu alte litere. La plural, se scrie 'bănci', nu 'banci'.