bancăsubstantiv
ban-că
Definiții
substantiv feminin
1Mobilier format dintr-o scândură sau o placă așezată pe picioare, folosit pentru a sta sau a se așeza mai multe persoane.
„Elevii stau pe banca din fața clasei."
substantiv feminin
2Instituție financiară care primește depozite, acordă credite și efectuează operațiuni cu bani.
„Mama a mers la bancă să depună bani."
substantiv feminin
3Grup de pești care înoată împreună.
„O bancă de sardine a fost văzută lângă țărm."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'băncile'. Atenție la schimbarea de accent: 'bancă' (mobilier) și 'bancă' (instituție) sunt omonime.
Sinonime
scaunlavițăinstituție financiară
Expresii și locuțiuni
a pune pe banca de rezervă — a nu folosi pe cineva într-o activitate, a-l lăsa deoparte
bancă de sânge — loc unde se păstrează sânge pentru transfuzii
Etimologie
Din slavă sau bulgară 'banka', cu sensul de 'masă' sau 'scaun'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' la final: 'bancă', nu 'banca' (forma articulată). Atenție la plural: 'bănci', nu 'bancuri' (bancuri = glume).