bâltâcâiverb
bâl-tâ-câi
Definiții
verb intranzitiv
1A se mișca cu greutate prin apă, noroi sau alt lichid vâscos, făcând zgomot; a păși stângaci prin băltoace.
„Copiii se bâltâcă bucuroși prin bălțile de după ploaie."
verb intranzitiv
2A se zbate sau a se mișca fără rost, a se agita într-un loc, fără a înainta.
„Rațele se bâltâcă în apa lacului, căutând hrană."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu bâltâc, tu bâltâci, el/ea bâltâcă, noi bâltâcâm, voi bâltâcâți, ei/ele bâltâcă. Participiu: bâltâcit. Gerunziu: bâltâcind.
Expresii și locuțiuni
a se bâltâca în noroi — a se murdări sau a se mișca prin noroi, adesea cu sens figurat de a se compromite
Etimologie
Formație onomatopeică, probabil de la sunetul produs de mișcarea prin apă sau noroi.
Se scrie corect: Se scrie cu â și ă: bâltâcâi. Atenție la diacritice: bâltâcâi, nu baltacai sau bâltăcâi.