alergaverb
a-ler-ga
Definiții
verb intranzitiv
1A se deplasa cu pași repezi, înainte, prin mișcări succesive ale picioarelor, mai repede decât la mers.
„Copiii aleargă în curtea școlii în pauză."
verb intranzitiv
2A se grăbi, a se duce repede undeva pentru a rezolva ceva.
„Trebuie să alerg la magazin înainte să se închidă."
verb intranzitiv
3A participa la o cursă sportivă de alergare.
„Ea aleargă maratonul în fiecare an."
verb intranzitiv
4A se ocupa de multe treburi, a fi mereu în mișcare, a nu avea răgaz.
„Toată ziua am alergat după acte pentru școală."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. La perfectul compus: am alergat, ai alergat, a alergat etc. Participiul: alergat. Gerunziul: alergând. Imperativ: aleargă (tu), alergați (voi).
Expresii și locuțiuni
a alerga după cineva/ceva — a urmări pe cineva sau a căuta ceva cu insistență
a alerga ca un nebun — a se grăbi excesiv, fără a avea un scop clar
a alerga la cineva — a cere ajutorul cuiva
Etimologie
Din latină *allegare, confer italiană allegare, franceză alléguer (cu sensuri diferite).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'l': alerga, nu 'alarga'. Atenție la conjugare: 'eu alerg', 'tu alergi', 'el aleargă' (cu 'ea' la persoana a III-a singular).