bâlci - definiție, sinonime, exemple

DEX › bâlci

bâlcisubstantiv

bâl-ci

Definiții

substantiv neutru

1Târg sau piață populară, de obicei anuală, cu vânzare de mărfuri, animale și cu distracții (carusele, tarabe etc.).

„La bâlciul din sat, copiii s-au dat în carusel și au mâncat vată de zahăr."

substantiv neutru

2Gălăgie, zarvă, dezordine sau spectacol zgomotos și haotic.

„Când au intrat toți în clasă, s-a făcut un bâlci de nedescris."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

bâlciuri

Articulat

bâlciul

La plural: bâlciuri. Articulat: bâlciul. Se folosește frecvent în expresii precum 'a face un bâlci' (a face gălăgie).

târgpanairiarmarocbazarzarvăgălăgie

linișteordinetăcere

a face un bâlci — a face gălăgie, a provoca dezordine sau scandal

bâlci de țară — târg organizat în mediul rural, cu specific tradițional

Din limba turcă 'panayır' (târg), prin intermediul limbii bulgare sau sârbe, cu sensul de târg sau sărbătoare populară.

Se scrie corect: Se scrie cu â (bâlci), nu cu î (bîlci). Atenție la diacritice: bâlci, nu balci sau bîlci.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.