bâlbâitadjectiv
bâl-bâ-it
Definiții
adjectiv
1Care se bâlbâie, care vorbește cu ezitări și repetări de sunete sau silabe.
„Băiatul bâlbâit a reușit să spună poezia la serbare."
substantiv masculin
2Persoană care are un defect de vorbire caracterizat prin repetarea sau blocarea sunetelor.
„Bâlbâitul a fost încurajat de logoped să vorbească mai rar."
Gramatică
Adjectiv provenit din verbul a bâlbâi. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a fi bâlbâit — a avea un defect de vorbire sau a vorbi cu ezitări.
Etimologie
Derivat din verbul a bâlbâi, de origine onomatopeică, imitând sunetele repetate.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: bâlbâit, nu bâlbait sau bâlbaît.