auxiliaradjectiv
au-xi-li-ar
Definiții
adjectiv
1Care servește ca ajutor, care sprijină sau completează ceva principal.
„Verbele auxiliare ajută la formarea timpurilor compuse."
substantiv neutru
2Persoană sau lucru care ajută într-o activitate, mai ales în învățământ (profesor auxiliar) sau în tehnică (material auxiliar).
„Biblioteca are materiale auxiliare pentru elevi."
Gramatică
Gen
neutru (la substantiv)
Plural
auxiliari (adjectiv) / auxiliare (substantiv, la plural)
Articulat
auxiliarul (substantiv)
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. La feminin: auxiliară, la plural: auxiliari (masc.), auxiliare (fem./neutru).
Expresii și locuțiuni
verb auxiliar — Verb care ajută la formarea unor forme verbale compuse (a avea, a fi, a vrea).
Etimologie
Din latină 'auxiliaris', de la 'auxilium' (ajutor).
Se scrie corect: Se scrie cu 'x', nu cu 'cs' sau 'gz'. Atenție la diftongul 'au' la început: 'auxiliar', nu 'aucsiliar'.