autocriticadjectiv
a-u-to-critic
Definiții
adjectiv
1Care se referă la autocritică, la critica propriilor acțiuni sau atitudini; care își analizează critic propria persoană.
„Elevul a fost foarte autocritic după ce a primit nota la teză."
Gramatică
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: autocritică (feminin singular), autocritici (masculin plural), autocritice (feminin/neutru plural).
Antonime
autocompătimitorîngâmfatautosuficient
Expresii și locuțiuni
spirit autocritic — Atitudine de a-și evalua propriile greșeli și limite.
Etimologie
Din franceză autocritique, după modelul auto- + critic.
Se scrie corect: Se scrie într-un singur cuvânt, cu prefixul auto- și cuvântul critic. Greșeală frecventă: 'auto critic' (separat).