ațineverb
a-ți-ne
Definiții
verb tranzitiv
1a ține ceva sau pe cineva, a menține într-o anumită stare sau poziție; a opri, a reține
„Aține ușa deschisă ca să intre aerul."
verb tranzitiv
2a întinde, a îndrepta spre cineva (o armă, o privire)
„Aținea privirea asupra orizontului."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (ațin, ații, aține, aținem, ațineți, ațin). Participiul: aținut. Imperfect: ațineam. Perfect simplu: aținui.
Expresii și locuțiuni
a-și aține respirația — a nu respira pentru un timp, de obicei din emoție sau efort
a aține calea cuiva — a opri pe cineva în drum, a-i sta în cale
Etimologie
Din latină *attinere, prin intermediul formei populare aține (cf. italiană attenere).
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: aține, nu ațîne. Atenție la diacritice: aține, nu atine.