aruncătorsubstantiv
a-run-că-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană sau obiect care aruncă ceva.
„Aruncătorul de ciocan a câștigat medalia de aur."
substantiv neutru
2Dispozitiv sau armă folosită pentru a lansa proiectile, cum ar fi grenade sau flăcări.
„Soldații folosesc un aruncător de grenade în misiune."
Gramatică
Plural
aruncători (masculin), aruncătoare (neutru)
Se formează de la verbul 'a arunca' cu sufixul '-ător'. La feminin există forma 'aruncătoare' (persoană), dar este rar folosită.
Sinonime
lansatorproiectortrântor (în sport)
Expresii și locuțiuni
aruncător de flăcări — Armă care proiectează un jet de lichid inflamabil aprins.
Etimologie
Din verbul 'a arunca' + sufixul '-ător', moștenit din latină sau format în română.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'r' și cu 'ă' înainte de 't': aruncător, nu 'aruncator'.