prinzător - definiție, sinonime, exemple

DEX › prinzător

prinzătorsubstantiv

prin-ză-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană sau animal care prinde ceva (de exemplu, o minge, o pradă).

„Prinzătorul a reușit să prindă mingea în ultima secundă."

substantiv masculin

2În baseball, jucătorul care stă în spatele bătătorului și prinde mingile aruncate de pitcher.

„Prinzătorul echipei noastre a semnalat aruncările către pitcher."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

prinzători

Articulat

prinzătorul

Se formează de la verbul 'a prinde' cu sufixul '-ător'. La plural, devine 'prinzători'.

captorapucător

eliberatorscăpător

prinzător de zmeie — Persoană pricepută în a prinde zmeie (în jocul cu zmeie).

Din verbul 'a prinde' + sufixul '-ător', de origine latină.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'z': prinzător, nu 'prinzzător' sau 'prinzator'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.