argintuiverb
ar-gin-tu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a acoperi un obiect cu un strat subțire de argint, prin procedee chimice sau electrolitice
„Meșterul a argintuit tacâmurile vechi pentru a le reda strălucirea."
verb tranzitiv
2a da aspect de argint, a face să strălucească ca argintul
„Luna argintuiește suprafața lacului în nopțile senine."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (argintuiesc, argintuiești, argintuiește). Participiul: argintuit. Gerunziu: argintuind.
Expresii și locuțiuni
a argintui cuvintele — a vorbi frumos, a linguși
Etimologie
Din argint + sufixul -ui, după modelul altor verbe de origine slavă sau latină.
Se scrie corect: Se scrie argintui, nu argintui (cu i după t), deoarece provine de la argint. Atenție la forma de persoana a III-a: el argintuiește, nu argintuie.