arăturăsubstantiv
a-ră-tu-ră
Definiții
substantiv feminin
1Acțiunea de a ara; faptul de a fi arat.
„Arătura câmpului s-a făcut primăvara."
substantiv feminin
2Suprafață de pământ arată; teren cultivat după arat.
„Pe arătură au răsărit primele fire de grâu."
substantiv feminin
3Urma lăsată de plug în pământ; brazdă.
„Arăturile drepte se vedeau de departe."
Gramatică
Substantiv feminin, terminat în -ură, cu plural în -uri. Se folosește frecvent la singular.
Antonime
pârloagănelucrat
Expresii și locuțiuni
a face arătura — a ara pământul, a pregăti terenul pentru semănat
Etimologie
Din latină aratura, derivat din verbul arare (a ara).
Se scrie corect: Se scrie cu â (arătură), nu cu î (arîtură). Atenție la diacritice: ă și â.