arătorsubstantiv
a-ră-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care ară pământul cu plugul; agricultor care lucrează pământul.
„Arătorul a ieșit în zori la câmp cu plugul tras de boi."
substantiv masculin
2Pământ care poate fi arat; teren arabil.
„Satul are mult arător, dar puțină pășune."
Gramatică
Se folosește și ca adjectiv (ex: plug arător), dar în principal este substantiv.
Expresii și locuțiuni
a fi arător — a fi priceput la arat, a lucra pământul cu îndemânare
Etimologie
Din latină arator, aratoris, derivat din verbul arare (a ara).
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: arător (nu arîtor). Atenție la accent: arătór.