zenitsubstantiv
ze-nit
Definiții
substantiv neutru
1Punctul de pe bolta cerească situat deasupra capului observatorului, la verticala locului respectiv.
„La amiază, soarele se află aproape de zenit."
substantiv neutru
2Figurat: punctul cel mai înalt, apogeul unei evoluții, al unei cariere sau al unei stări.
„Artistul a atins zenitul gloriei în anii '90."
Gramatică
În mod normal se folosește la singular; pluralul este rar și se referă la mai multe puncte zenitale.
Sinonime
apogeuculmepunct culminantvârf
Expresii și locuțiuni
la zenit — la punctul cel mai înalt, la apogeu
Etimologie
Din franceză zénith, care provine din arabă samt (cale), prin intermediul latinei medievale cenit.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' la început și cu 'i' după 'e': zenit, nu 'zenit' cu 's' sau 'zenit' cu 'â'.