apercepțiesubstantiv
a-per-cep-ți-e
Definiții
substantiv feminin
1Percepția conștientă și clară a unui conținut psihic, prin care acesta devine obiect al atenției și al cunoașterii.
„Apercepția unei idei presupune o atenție activă și o înțelegere profundă."
substantiv feminin
2În psihologie, procesul prin care percepțiile noi sunt integrate și interpretate pe baza experiențelor și cunoștințelor anterioare.
„Prin apercepție, elevul leagă noile informații de ceea ce știa deja."
Gramatică
Este un substantiv de origine savantă, folosit mai ales în psihologie și filozofie. Pluralul este regulat: apercepții.
Antonime
inconștiențăneatenție
Expresii și locuțiuni
apercepție activă — Percepție însoțită de atenție voluntară și de efort de înțelegere.
Etimologie
Din franceză aperception, germană Apperzeption, latină ad + perceptio (percepție).
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' la început și cu 'ție' la final, nu 'apercepțiune' (formă greșită). Atenție la diacritice: 'apercepție', nu 'aperceptie'.