înțelegeresubstantiv
în-țe-le-ge-re
Definiții
substantiv feminin
1Acțiunea de a înțelege; capacitatea de a pricepe, de a sesiza sensul sau semnificația a ceva.
„Înțelegerea textului necesită o lectură atentă."
substantiv feminin
2Acord, învoială între două sau mai multe părți privind o anumită problemă.
„Cele două țări au ajuns la o înțelegere privind comerțul."
substantiv feminin
3Atitudine de toleranță și compasiune față de cineva; bunăvoință, îngăduință.
„Profesoara a arătat multă înțelegere față de elevii întârziați."
Gramatică
Substantiv feminin, format de la verbul 'a înțelege' cu sufixul '-re'. Se declină: înțelegere, înțelegerii (genitiv-dativ), înțelegeri (plural).
Antonime
neînțelegeredezacordconflictintoleranță
Expresii și locuțiuni
a ajunge la o înțelegere — a cădea de acord, a se învoi
a da dovadă de înțelegere — a fi tolerant, a manifesta compasiune
Etimologie
Din latină 'intellegere' (a înțelege), prin verbul românesc 'a înțelege' + sufixul '-re'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'n' (înțelegere), nu 'int'elegere. Atenție la diacritice: 'î' și 'ă'.