alămiverb
a-lă-mi
Definiții
verb tranzitiv
1a acoperi sau a înveli un obiect cu un strat subțire de alamă (aliaj de cupru și zinc), pentru protecție sau decor.
„Meșterul a alămit clopoțelul pentru a-i da un aspect auriu."
verb tranzitiv
2a îmbina sau a lipi două piese metalice folosind alamă ca material de lipit, prin încălzire.
„Tinichigiul a alămit țevile pentru a preveni scurgerile."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, forma infinitivă: a alămi. Participiul: alămit. Gerunziul: alămind. Se conjugă regulat: eu alămesc, tu alămești, el alămește.
Sinonime
acoperi cu alamălipi cu alamăînveli cu alamă
Etimologie
Din substantivul 'alamă', de origine turcă (alama), cu sufix verbal -i.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'l', nu 'alemi'. Atenție la diacritice: alămi, nu alami.