adversativadjectiv
ad-ver-sa-tiv
Definiții
adjectiv
1Care exprimă opoziție sau contrarietate; care se opune sau contrastează cu ceva.
„Conjuncția „dar” este o conjuncție adversativă."
adjectiv
2În gramatică, se spune despre conjuncții sau raporturi sintactice care leagă două propoziții sau părți de propoziție în opoziție.
„Raportul adversativ dintre propoziții este marcat prin conjuncții precum „însă” sau „ci”."
Gramatică
Adjectiv relativ recent, folosit mai ales în contexte gramaticale sau stilistice. Nu are forme de feminin distincte în uzul curent, dar poate apărea ca „adversativă” la feminin.
Sinonime
contrariantopuscontradictoriu
Antonime
coordonatoradversativ nu are antonim direct; contextual: „favorabil”
Expresii și locuțiuni
conjuncție adversativă — Conjuncție care leagă două elemente aflate în opoziție, cum ar fi „dar”, „însă”, „ci”.
Etimologie
Din franceză adversatif, latină adversativus, de la adversari (a se opune).
Se scrie corect: Se scrie cu „d” după „a” și cu „v” înainte de „a”: adversativ. Nu confunda cu „adversar”.