adiacentadjectiv
a-di-a-cent
Definiții
adjectiv
1Care se află lângă ceva, având un punct sau o latură comună; vecin, alăturat.
„Casa noastră este adiacentă parcului."
adjectiv
2Care este în legătură directă cu ceva, fiind în imediata apropiere (în spațiu sau în timp).
„În sala adiacentă se desfășoară cursul de matematică."
Gramatică
Gen
masculin/feminin/neutru
Plural
adiacenți (masc.), adiacente (fem./neutru)
Articulat
adiacentul (masc. sg.), adiacenta (fem. sg.), adiacenții (masc. pl.), adiacentele (fem./neutru pl.)
Adjectiv invariabil în gen la feminin și neutru (adiacentă, adiacent), dar la masculin plural se schimbă în adiacenți. Se acordă cu substantivul pe care îl determină.
Expresii și locuțiuni
unghiuri adiacente — Unghiuri care au același vârf și o latură comună, fiind situate de o parte și de alta a acesteia.
Etimologie
Din franceză adjacent, latină adjacens, -entis (participiul prezent al lui adjacere = a zăcea lângă).
Se scrie corect: Se scrie adiacent, cu 'di' și 'a' după 'c', nu 'adiacient' sau 'adiacentt'. Atenție la diftongul 'ia'.