acuzativsubstantiv
a-cu-za-tiv
Definiții
substantiv neutru
1Caz gramatical care arată obiectul direct al unei acțiuni, adică asupra cui sau asupra cărui lucru se îndreaptă acțiunea verbului.
„În propoziția „Maria citește o carte”, cuvântul „carte” este în acuzativ."
adjectiv
2Care se referă la cazul acuzativ sau care este folosit în acest caz.
„Forma acuzativă a pronumelui „el” este „pe el”."
Gramatică
Ca adjectiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (ex: „forma acuzativă”).
Sinonime
cazul obiectului direct
Expresii și locuțiuni
în acuzativ — folosit cu forma de caz acuzativ
Etimologie
Din latină „accusativus”, de la verbul „accusare” (a acuza), prin intermediul francezului „accusatif”.
Se scrie corect: Se scrie cu „c” după „a” și cu „v” la final: acuzativ, nu acuzatív sau acuzativv.