nominativsubstantiv
no-mi-na-tiv
Definiții
substantiv neutru
1Cazul gramatical care arată subiectul unei propoziții sau numele predicativ.
„În propoziția „Maria citește”, cuvântul „Maria” este în nominativ."
adjectiv
2Care se referă la cazul nominativ sau care este folosit în acest caz.
„Forma nominativă a substantivului este cea de dicționar."
Gramatică
Ca adjectiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (ex: caz nominativ, formă nominativă).
Sinonime
cazul întâicazul subiectului
Antonime
acuzativgenitivdativ
Expresii și locuțiuni
nominativul este cazul subiectului — În gramatică, subiectul unei propoziții se află întotdeauna în cazul nominativ.
Etimologie
Din latină nominativus, de la nomen (nume).
Se scrie corect: Se scrie cu „i” după „n” și cu „v” la final: nominativ, nu „nominativ” cu „e” sau „nominativu”.