Definiții
substantiv feminin
1Acțiunea de a acredita sau rezultatul ei; recunoaștere oficială a calității sau competenței unei persoane, instituții sau organizații.
„Acreditarea jurnaliștilor la summit a fost făcută cu o săptămână înainte."
substantiv feminin
2În diplomație, numirea oficială a unui ambasador sau reprezentant pe lângă un stat străin.
„Acreditarea noului ambasador a fost aprobată de președinte."
substantiv feminin
3În educație, proces de evaluare și recunoaștere a unei instituții de învățământ sau a unui program de studii, conform unor standarde de calitate.
„Universitatea a obținut acreditarea pentru programul de inginerie."