acordeonsubstantiv
a-cor-de-on
Definiții
substantiv neutru
1Instrument muzical portabil cu claviatură și burduf, care produce sunete prin vibrarea unor lamele metalice acționate de aer.
„La serbarea școlii, Maria a cântat la acordeon un cântec popular."
Gramatică
Se scrie cu 'c' și 'e' după 'c', nu cu 'k' sau 'ț'. Pluralul este acordeoane, iar articulat hotărât singular este acordeonul.
Expresii și locuțiuni
a cânta la acordeon — a interpreta muzică folosind acordeonul
Etimologie
Din franceză 'accordéon', derivat din verbul 'accorder' (a acorda), referitor la acordarea sunetelor.
Se scrie corect: Se scrie 'acordeon', nu 'acordeon' cu 'k' (acordeon) și nu 'acordeon' cu 'ț' (acordeon). Atenție la grupul 'eo'.