acățaverb
a-că-ța
Definiții
verb reflexiv
1a se prinde cu mâinile sau cu ajutorul unui instrument de ceva, pentru a se urca sau a se menține suspendat
„Pisica s-a acățat de perdea."
verb reflexiv
2a se agăța de cineva sau de ceva, a se ține strâns
„Copilul s-a acățat de gâtul mamei."
verb reflexiv
3a se prinde cu dificultate, a se cățăra
„S-a acățat pe stâncă cu mare efort."
Gramatică
Verb de conjugarea I, reflexiv. Forme: mă acăț, te acăți, se acață, ne acățăm, vă acățați, se acață. Participiu: acățat.
Expresii și locuțiuni
a se acăța de cuvinte — a căuta nod în papură, a interpreta greșit intenționat
Etimologie
Probabil de origine slavă sau onomatopeică, legat de acțiunea de a prinde.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după c: acăța, nu acața. Atenție la diacritice: acăța, nu acața.