abstinențăsubstantiv
ab-sti-nen-ță
Definiții
substantiv feminin
1Faptul de a se abține, de a renunța voluntar la ceva, în special la consumul de alcool, tutun, droguri sau la relații sexuale.
„Medicul i-a recomandat abstinență totală de la alcool timp de o lună."
substantiv feminin
2În sens moral sau religios, practica de a evita plăcerile sau bunurile materiale, ca formă de disciplină sau purificare.
„În perioada postului, credincioșii respectă abstinența de la anumite alimente."
Gramatică
Substantiv feminin, terminat în -ță. Pluralul este rar folosit, dar corect: abstinențe. Se folosește adesea cu adjective precum 'totală', 'strictă', 'sexuală'.
Sinonime
abținerereținererenunțarecumpătaresobrietate
Expresii și locuțiuni
abstinență sexuală — Renunțarea voluntară la relații sexuale, adesea din motive morale, religioase sau de sănătate.
sindrom de abstinență — Totalitatea simptomelor fizice și psihice care apar la o persoană când întrerupe brusc consumul unei substanțe de care este dependentă.
Etimologie
Din franceză 'abstinence', care provine din latină 'abstinentia', de la verbul 'abstinere' (a se abține).
Se scrie corect: Se scrie cu 'b' după 'a' și cu 'ț' înainte de 'ă': abstinență. Atenție să nu confunzi cu 'abstinență' (corect) și 'abstinență' (greșit). De asemenea, nu se scrie 'abstinență' cu 's' dublu.