abnegaverb
ab-ne-ga
Definiții
verb tranzitiv
1a renunța de bunăvoie la ceva (drepturi, plăceri, interese) în favoarea altora sau a unei cauze
„Ea a ales să abnege la confortul personal pentru a-și ajuta familia."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: abnegez, abnegezi, abnegează, abnegam, abnegați, abnegau. Participiu: abnegat. Gerunziu: abnegând.
Expresii și locuțiuni
a abnega de la sine — a se sacrifica, a renunța la propriile interese
Etimologie
Din franceză abnéguer, din latină abnegare (a refuza, a renunța).
Se scrie corect: Se scrie cu 'b' și 'g', nu 'abneca' sau 'abnega' cu 'ghe' – forma corectă este 'abnega'.