abjura - definiție, sinonime, exemple

DEX › abjura

abjuraverb

ab-ju-ra

Definiții

verb tranzitiv

1A renunța solemn, public, la o credință, o doctrină sau o opinie, de obicei sub jurământ.

„A abjurat erezia în fața tribunalului bisericesc."

verb tranzitiv

2A renega, a respinge în mod formal o idee sau o convingere.

„A abjurat orice legătură cu fosta grupare politică."

Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: abjurat. Gerunziu: abjurând. Imperfect: abjuram. Perfect simplu: abjurai.

a abjura o credință — a renunța oficial la o religie sau la o doctrină

Din latină abiurare, compus din ab- (departe) + iurare (a jura).

Se scrie corect: Se scrie cu 'j', nu cu 'g': abjura, nu abgura. Atenție la accent: abjurá (pe ultima silabă).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.