abjudecaverb
ab-ju-de-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A hotărî printr-o sentință judecătorească că cineva nu are dreptul asupra unui bun sau drept; a lipsi pe cineva de un drept printr-o decizie legală.
„Instanța a abjudecat terenul de la moștenitori."
Gramatică
Verb de conjugarea I, formează perfectul simplu: abjudecai, abjudecă; participiul: abjudecat. Este un verb rar, folosit mai ales în limbaj juridic.
Etimologie
Din latină 'abjudicare' (a îndepărta prin judecată), compus din 'ab-' (departe) + 'judicare' (a judeca).
Se scrie corect: Se scrie cu 'b' după 'a', nu 'abjudeca' cu 'p' – greșeală frecventă: 'apjudeca'.