Silogismul categoric: termeni, premise, concluzie, moduri si figuri silogistice

Silogismul categoric este o formă de raționament deductiv mediat (cu două premise și o concluzie), în care atât premisele, cât și concluzia sunt propoziții categorice de tip A, E, I sau O (universal afirmativă, universal negativă, particular afirmativă, particular negativă). Un silogism categoric corect (valid) permite deducerea cu necesitate a concluziei din premise.

Termenii silogismului sunt: termenul major (predicatul concluziei), termenul minor (subiectul concluziei) și termenul mediu (apare în ambele premise, dar nu și în concluzie). Termenul mediu leagă cei doi termeni extremi (major și minor) prin intermediul premiselor.

Premisele sunt: premisa majoră (conține termenul major) și premisa minoră (conține termenul minor). Concluzia este propoziția care rezultă din combinarea celor două premise, având ca subiect termenul minor și ca predicat termenul major.

Figurile silogistice sunt patru (1-4) și se determină după poziția termenului mediu în premise:

• Figura 1: termenul mediu este subiect în premisa majoră și predicat în premisa minoră.
• Figura 2: termenul mediu este predicat în ambele premise.
• Figura 3: termenul mediu este subiect în ambele premise.
• Figura 4: termenul mediu este predicat în premisa majoră și subiect în premisa minoră.

Modurile silogistice reprezintă combinațiile de tipuri de propoziții (A, E, I, O) în cele trei propoziții (premisa majoră, premisa minoră, concluzie). Dintre cele 64 de moduri teoretice, doar 19 sunt valide (câte 4 în figurile 1 și 2, 6 în figura 3, 5 în figura 4), conform regulilor silogismului: trei termeni, distribuție corectă a termenilor, cel puțin o premisă afirmativă, concluzia urmează partea cea mai slabă (particular negativă din particular sau negativă), etc.

Validitatea unui silogism se verifică și prin diagrame Venn pentru trei mulțimi (S, M, P) sau prin aplicarea regulilor. În problemele de Bacalaureat, se cere identificarea termenilor, figurii și modului, precum și verificarea validității, adesea prin construirea de silogisme complete sau completarea de spații lacunare.

Exemple

• Exemplul 1: Silogism valid, figura 1, modul AAA (Barbara). Premisa majoră: Toți oamenii sunt muritori. (A) Premisa minoră: Toți filosofii sunt oameni. (A) Concluzia: Toți filosofii sunt muritori. (A) Termenul mediu: oameni (subiect în majoră, predicat în minoră). Validitatea: termenul mediu este distribuit în premisa majoră (subiect universal), concluzia universal afirmativă este corectă.
• Exemplul 2: Silogism invalid din cauza nedistribuirii termenului mediu (eroare de mediu nedistribuit). Premisa majoră: Unii elevi sunt sportivi. (I) Premisa minoră: Unii sportivi sunt deștepți. (I) Concluzia: Unii elevi sunt deștepți. (I) Termenul mediu: sportivi (apare de două ori ca predicat particular, niciunul nu este distribuit). Regula: termenul mediu trebuie distribuit în cel puțin o premisă. Silogismul este invalid.
• Exemplul 3: Silogism valid, figura 2, modul EAE (Cesare). Premisa majoră: Niciun pasăre nu este mamifer. (E) Premisa minoră: Toate vrăbiile sunt păsări. (A) Concluzia: Nicio vrabie nu este mamifer. (E) Termenul mediu: pasăre (predicat în ambele premise – figura 2). Distribuție: termenul mediu distribuit în premisa majoră (E distribuie ambii termeni), concluzia universal negativă este corectă.

Concepte cheie: Termen major, minor, mediu, Premisa majoră, premisa minoră, concluzie, Cele 4 figuri silogistice (1-4), Modurile silogistice valide (19 moduri), Regulile de validitate: distribuirea termenului mediu, cel mult o premisă negativă, concluzia slabă