Corespondența timpurilor și narațiunea în germană (timpurile povestirii)

Pe scurt

În limba germană, narațiunea respectă o corespondență strictă între timpurile verbale, numită „Zeitenfolge”. La trecut, acțiunile principale se exprimă cu Präteritum, iar cele anterioare cu Plusquamperfekt, iar în prezentul istoric se folosește Präsens cu Perfekt pentru anterioritate. Stăpânirea acestor reguli este esențială pentru redactarea corectă a textelor narative și pentru rezolvarea subiectelor de Bacalaureat.

Regula fundamentală a corespondenței timpurilor

Spre deosebire de limba română, unde putem alterna mai liber între prezent, perfect compus și imperfect într-o povestire, germana impune reguli clare pentru a menține coerența temporală. În general, narațiunea la trecut folosește două timpuri de bază:

• Präteritum (imperfectul) – pentru acțiunile principale
• Plusquamperfekt (mai-mult-ca-perfectul) – pentru acțiunile anterioare

Regula fundamentală este: într-o narațiune la trecut, nu se combină Präteritum cu Perfekt pentru acțiuni simultane; acestea sunt sinonime în vorbirea curentă, dar în scrisul narativ Präteritum este timpul principal.

Utilizarea Präteritum și Plusquamperfekt

• Präteritum indică acțiunea principală din trecut.
• Plusquamperfekt arată o acțiune încheiată înaintea acesteia.

Exemplu: „Er ging nach Hause, nachdem er gegessen hatte.” (El mergea acasă, după ce mâncase.) – „ging” (Präteritum) este acțiunea principală, iar „hatte gegessen” (Plusquamperfekt) arată anterioritatea.

Exemplu de narațiune clasică la Präteritum:

„Es war einmal ein König. Der König hatte eine schöne Tochter. Eines Tages kam ein Prinz und bat um ihre Hand.”

Aici, „war”, „hatte”, „kam”, „bat” sunt toate la Präteritum, deoarece acțiunile sunt principale și simultane în trecut. Dacă am fi vrut să arătăm o acțiune anterioară, am fi spus: „Der König hatte eine Tochter, die er sehr liebte. Eines Tages kam ein Prinz, der von der Tochter geträumt hatte.” (Prințul visase înainte să vină.)

Exemplu de utilizare a Plusquamperfekt pentru anterioritate:

„Nachdem er den Brief geschrieben hatte, ging er zur Post.” – „hatte geschrieben” (Plusquamperfekt) arată că scrisoarea fusese scrisă înainte de acțiunea „ging” (Präteritum). În română: „După ce scrisese scrisoarea, el mergea la poștă.”

Prezentul istoric (Präsens historicum)

Prezentul istoric poate înlocui Präteritum pentru a da vivacitate narațiunii, dar atunci toate verbele trebuie să rămână la prezent, păstrând aceeași corespondență: acțiunile anterioare se exprimă cu Perfekt.

Exemplu: „Er geht nach Hause, nachdem er gegessen hat.” – „geht” (prezent) este acțiunea principală, iar „hat gegessen” (Perfekt) arată anterioritatea.

Exemplu de narațiune la prezent istoric:

„Es ist einmal ein König. Der König hat eine schöne Tochter. Eines Tages kommt ein Prinz und bittet um ihre Hand. Der Prinz hat lange von ihr geträumt.”

Aici, toate verbele sunt la prezent, iar acțiunea anterioară se exprimă cu Perfekt („hat geträumt”). Această formă este acceptată în narațiuni literare și poate fi cerută la Bacalaureat pentru un efect stilistic.

Acțiunile viitoare în raport cu un moment din trecut

Pentru acțiuni viitoare în raport cu un moment din trecut, se folosește würde + infinitiv (Konjunktiv II al timpului) sau, mai rar, Futur I cu auxiliarul werden la Präteritum.

Verifică-te!

1. Care sunt cele două timpuri de bază folosite într-o narațiune la trecut în limba germană și ce rol are fiecare?
2. Ce timp verbal se folosește pentru a exprima acțiunile anterioare în cadrul prezentului istoric (Präsens historicum)?
3. De ce nu se combină Präteritum cu Perfekt pentru acțiuni simultane într-o narațiune clasică la trecut?